Pe parcursul celor 45 de ani de existenţă, Biroul Naţional Interpol a cunoscut o evoluție rapidă și proporțională cu cerințele actuale, prin alinierea la standardele INTERPOL, așezând Poliția Română între primele poliții din lume care au implementat cu succes serviciile și instrumentele de luptă împotriva criminalității puse la dispoziție de Organizație.
Cazuistica de toate genurile înregistrată în existenţa Biroului include cazuri dintre cele mai diverse, mergând de la urmărirea, prinderea şi aducerea în ţară a unor infractori periculoşi, până la recuperarea unor obiecte de mare valoare sustrase din patrimoniul naţional şi trecute peste graniţă.
Istoria INTERPOL începe în anul 1914, când, după numeroase încercări de a stabili un cadru internațional de cooperare între polițiile mai multor state, are loc la Monaco, Primul Congres al Poliției Judiciare, la care participă reprezentanți din 14 state, majoritatea juriști și polițiști naționali.
Implicarea reprezentanților României a fost recunoscută prin hotărârea în unanimitate de a desfășura cel de-al doilea Congres la București, lucru nerealizat din cauza izbucnirii Primului Război Mondial.
În 1923, la inițiativa guvernului austriac, are loc al doilea Congres International al Poliției Judiciare, la care au participat reprezentanți din 20 de țări, printre care și România. Cu această ocazie s-a hotărât înființarea Comisiei Internaționale de Poliție Criminală (ICPC), cu sediul la Viena.
La cea de-a 5-a sesiune ordinară a ICPC, în 1928 la Berna, s-a realizat un pas important în cooperarea polițienească internațională, prin inițiativa înființării unui „Birou Central Național”. Încă din acea perioadă s-a simțit acut nevoia înființării unor birouri naționale necesare realizării schimbului de informații în domeniul polițienesc. La propunerea Comisiei, asemenea birouri au fost înființate la Viena, Berlin, Amsterdam, Sofia și București.
În anul 1938, între 7 și 12 iunie, a avut loc la București a 14-a Sesiune a Comisiei Internaționale de Poliție Criminală. Acum s-a adoptat un sistem de transmitere telegrafică a formulei dactiloscopice.
După cel de-al Doilea Război Mondial, ICPC, sediul Comisiei se mută la Paris. Denumirea organizației se schimbă în formula cunoscută astăzi, Organisation Internationale de Police Criminelle – International Criminal Police Organization (OIPC – ICPO INTERPOL).
La 10 ianuarie 1973, se reînființează Biroul Național Interpol București. Rezultatele cooperării au fost remarcabile și, an de an, prevenirea și combaterea criminalității internaționale au fost problemele prioritare pe agenda de lucru a Poliției Române.
România, unul dintre membrii fondatori ai INTERPOL, a fost prezentă la toate momentele importante din viața Organizației. Prin Poliția Română, a fost tot timpul activă în cadrul luptei împotriva criminalității internaționale, fapt dovedit de numeroasele cazuri rezolvate prin intermediul Biroului Național Interpol.
* * *
Unul dintre primele cazuri reprezentative pentru cooperarea polițienească prin INTERPOL l-a constituit furtul 8 picturi de mare valoare de la Muzeul Bruckenthal din Sibiu în 1968. Prin cooperarea internațională, 4 dintre cele 8 tablouri au fost identificate în S.U.A., în posesia unui cetățean străin, care nu a putut justifica proveniența lor. S-a descoperit că acestea fuseseră furate din România, autoritățile române recuperând obiectele cu valoare de patrimoniu.
Un alt caz important pentru acea perioadă este cel din anul 1978, al unui cetățean al Republicii Centrafricane în vârstă de 27 de ani, sosit în România ca beneficiar al unei burse de studiu. Pe fondul unor neînțelegeri cu concubina sa, a ucis-o cu un satâr. Cooperarea prin Biroul Național Interpol a dus la arestarea în Italia. Condamnat la 18 ani de închisoare de autoritățile române, acesta a fost extrădat în România.
Un caz răsunător, rezolvat prin intermediul BNI, este cel din anul 1990, când, din muzeul memorial „Octavian  Goga” sunt furate 2 tablouri valoroase și o tapiserie celebră, primită în dar de Octavian Goga, în urma unei vizite făcute în Iran, estimată la 1.500.000 de dolari. Obiectele au fost date în urmărire internațională prin canalele INTERPOL și, în urma acestei acțiuni, celebra tapiserie a fost depistată la granița germano-elvețiană, în portbagajul unui autoturism al cărui șofer se legitimase cu un pașaport german furat. Obiectul de patrimoniu a fost readus în țară la 13 mai 1993.