Într-o zonă cu lămpașe, un „mare” găinar face legea după bunul său plac. Se laudă zi de zi că are la îndemână purtători de epoleți și sprijin de la cei care, teoretic, ar trebui să vegheze la rânduiala legii. Nu se sfiește deloc. Ba dimpotrivă. Când îl supără cineva, „marele” găinar pune mâna pe telefon și pornește spectacolul.

Nu doar că îi cheamă pe purtătorii de epoleți, ci le și dă ordine ca la cazarmă: „Trimiteți-mi o mașină, veniți imediat, eu sunt găinarul!”. Iar cei chemați se execută fără crâcnire. Din ce motiv? Nimeni nu știe. Dar pentru el e suficient. Își umflă pieptul, joacă rolul de șef și le arată tuturor că face ce vrea, când vrea.

Zvonacii spun că printre acești purtători de epoleți sunt unii care îi redactează plângerile, îi sugerează cine să fie următoarea țintă și chiar îl îndrumă cum să-și împletească planurile. Mai mult decât atât, nu ar fi exclus ca, într-o zi, aceste legături să apară negru pe alb.

Cât despre cei din eșalonul de sus, cei care ar trebui să fie stâlpii dreptății, localnicii nu prea cred că s-ar încumeta cineva să intre într-o asemenea poveste murdară. Dar, cu toate astea, vorbele circulă. Satul vuiește, iar îndoiala a prins deja rădăcini adânci printre oameni.

Cu toate că individul a fost reclamat de nenumărate ori de către cei care se ocupă de educația copiilor, de liniștea familiilor și de echilibrul comunității, dosarele lui zac bine mersi prin sertare. Nimeni nu pare dispus să-l trimită în fața judecății. Iar faptele, multe și destul de grave, se adună tăcute, fără ca cineva să le cerceteze cu adevărat. Sau cine știe?