Firme de arhitectură, designeri și chiar agenții de turism și-au oferit susținere pro-bono pentru realizarea ”satului dacic”, un proiect început de un investitor hunedorean. ”Satul dacic” suscită un interes foarte mare și a demarat în urmă cu circa doi ani dintr-o întâmplare.
 
”Satul dacic” se află în satul Roşia, zonă situată la graniţa dintre judeţele Hunedoara şi Alba, în Munţii Metaliferi. Aproape toată așezarea a fost părăsită încă din anii 80, când la Orăştie apăreau fabricile, iar viaţa la oraş era mai uşoară, cu lumină ori apă în casă. Proiectul de transformare a satului într-un punct turistic s-a conturat accidental, după ce un afacerist din zona Văii Jiului a început să-și refacă gospodăria părintească, în care s-a născut. Imediat au ajuns la el mai mulți consăteni care i-au oferit pământurile părintești din satul uitat de lume. ”Am mers într-o zi la Deva şi de acolo am zis hai să văd ce mai este în sat. Când am ajuns acolo, totul era plin de vegetaţie, drumul se împădurise, casa părintească se lăsase, era totul praf. Am zis că dacă ar veni tata, ar muri când ar vedea ce s-a ales de munca lui. Şi m-am dus cu echipă de zidari, muncitori, eram 30 de persoane şi ne-am apucat de muncă. Două săptămâni a durat renovarea casei şi curăţarea câtorva terenuri. Am aranjat mormintele bunicilor, am venit acasă şi i-am zis lui tata să mergem să vedem ce mai e pe acolo. Când a văzut-o tata, se citea pe chipul lui bucuria”, povesteşte Emil Părău.
Reportajul  legat de proiectul său a suscitat un interes deosebit în rândul românilor din țară și de peste hotare. Firme de arhitectură, designeri, firme de turism dar și alte persoane specializate și-au oferit serviciile gratuit, pentru ca ”satul dacic” să devină realitate.
Afaceristul a ajuns proprietar peste aproape toată așezarea și s-a gândit să o transforme într-o oază turistică, dar nu cu hoteluri, piscine și baruri. Vrea o oază de liniște în care turistul să trăiască pe perioada sejurului așa cum trăiau strămoșii. Să fie un fel de Valea Zălanului, cum este cea a prinţului Charles, unde oamenii să trăiască în comuniune cu natura şi departe de tot ce înseamnă tumultuoasa lume modernă. Să participe la acţiuni comune care să-i apropie, la clacă şi şezători, unde gospodarii se uneau şi povesteau. Mai multe case deja au fost renovate și chiar dacă investiția nu este deloc de neglijat, Emil Părău vrea să aibă în satul dacic cel puțin zece gospodării gata să primească turiști. Pe perioada sejurului, aceștia devin stăpânii caselor și se vor gospodări singuri. Cel mai important, vizitatorii vor avea posibilitatea de a se apropia unii de alţii și de a se rupe de rutină, de calculator, de Internet, de toate metodele moderne și superificiale de socializare.