În ultimii ani, România se confruntă cu o creștere alarmantă a numărului de infracțiuni comise de minori, un fenomen care a devenit o preocupare majoră pentru autorități. Date recente arată că numărul de infracțiuni juvenile a crescut semnificativ, ajungând la 356 de infracțiuni la 100.000 de locuitori, conform statisticilor oficiale. Această tendință este reflectată în diverse tipuri de infracțiuni, de la furturi și vandalism, până la infracțiuni mai grave, cum ar fi agresiuni și acte de violență.
Factorii care contribuie la această creștere sunt multipli și complexi. Sărăcia, lipsa educației și influențele negative din mediul familial sunt doar câteva dintre cauzele care duc la implicarea copiilor în activități infracționale. De asemenea, rețelele de trafic de persoane și de exploatare a minorilor joacă un rol semnificativ, acești copii fiind adesea atrași în activități ilegale sub presiunea sau controlul unor grupări infracționale.
Cazuri recente au scos la iveală situații în care copii de vârste fragede sunt folosiți pentru a comite infracțiuni, fiind manipulați sau chiar obligați să participe la astfel de activități. În unele situații, aceștia sunt folosiți în scheme de furt organizat sau în cerșetorie, adesea sub amenințări sau violență.
Autoritățile române se confruntă cu provocări majore în combaterea acestui fenomen. În timp ce măsurile punitive sunt esențiale, specialiștii subliniază necesitatea unor programe de reabilitare și reintegrare pentru acești minori, precum și a unor campanii de prevenire care să implice comunitățile locale, școlile și familiile.
Fără intervenții adecvate, acest fenomen riscă să escaladeze, având consecințe grave asupra societății în ansamblu. Este imperativ ca autoritățile să abordeze problema cu o strategie cuprinzătoare care să includă atât măsuri de prevenire, cât și de intervenție rapidă pentru a proteja viitorul acestor copii și a reduce rata infracționalității juvenile în România.