În ianuarie 1924 la Sala „Apollo” din comuna „Petroşeni”, în data de 12, avea loc un eveniment ce marca întreaga istorie a actualei „capitale” a Văii Jiului. Pe 4 ianuarie se decidea transformarea din comună în oraş a Petroşaniului de astăzi, iar pe 12 se trece şi în scripte. În 1924, judeţul Hunedoara avea 10 plase (subdiviziuni ale judeţului în vechea împărţire administrativă), o suprafaţă de 1.357.024 de iugăre cadastrale (7.810 kmp), un număr de 320.428 de locuitori, dintre care 269.569 români, 39.978 unguri, 8.521 germani, 4.656 evrei şi 4.704 de alte etnii. Oraşul de reşedinţă era tot Deva şi mai existau 11 secretariate comunale, 87 secretariate cercuale, la un număr total de 425 de comune rurale şi 4 comune urbane.
Plasa Petroşeni avea 14 comune rurale şi o suprafaţă de 169.481 de iugăre cadastrale (975 kmp). Populaţia totală era de 60.053 de locuitori (62 de locuitori pe 1 kmp), dintre care 31.111 români, 19.663 unguri, 4.064 germani, 1.958 evrei şi 3.257 de locuitori de altă etnie. Potrivit unei danii datată 1640, pe locul Petroşaniului de astăzi trăia familia iobagului Bolia, proprietarii pământului fiind familiile Mărginean (maghiarizat Marzsinay) şi Cândea (maghiarizat Kendeffy), despărţite între ele de apele pâraielor Maleia şi Dâlja. Pe de altă parte, preotul Iacob Radu, din Lugoj, susţinea că satul iniţial a fost înfiinţat în secolul al XVIII-lea de românii veniţi din nordul judeţului Gorj de astăzi şi din Ţara Haţegului. Pentru prima oară, denumirea de Petroşani (sub forma Petroşan) este întâlnită în Conscripţia din 1784-1787. În cea din anul 1818, despre Petroşani se precizează că avea 96 de locuitori. Potrivit altor păreri, primii locuitori ai municipiului Petroşani de astăzi au fost însă dacii (urmaşii lor purtând în prezent numele de momârlani-oameni ai muntelui.