Președintele Băncii Mondiale, domnul David Malpass, afirma recent că „țările în curs de dezvoltare se confruntă cu mai multe crize care se suprapun, inclusiv pandemie, inflație în creștere, invazia Ucrainei de către Rusia, dezechilibre macroeconomice mari și deficit de energie și alimente.”

În istoria nu foarte îndepărtată am mai avut exemple de crize suprapuse, chiar dacă generațiile mai tinere nu le-au trăit și nu și le amintesc altfel decât din literatură. Desigur este o nuanță de discutat aici pentru că în unele situații suprapunerea crizelor vine ca urmare a relației de cauzalitate dintre ele.

Câteva dintre aceste exemple sunt:

• criza petrolului din ’73 și războiul Yom-Kipur;
• criza din ’80-’83 care a avut la bază criza energetică din ‘79, cauzată de Revoluția din Iran;
• criza financiară asiatică din ’97-’98 suprapusă cu o criză de guvernanță la toate nivelurile politice semnificative – naționale, regionale, globale;
• recesiunea din ‘90-’91 suprapusă cu invadarea Kuweitului de către Irak și destrămarea blocului sovietic;

Pandemia COVID a reprezentat, fără doar și poate, un punct de cotitură, o provocare majoră, cu efecte de anvergură asupra statelor, societăților și cooperării la nivel internațional, generând schimbări permanente și predând o serie de lecții importante.

În opinia mea, atunci când discutăm despre transformările pe care le vom vedea în viitorul apropiat și pe termen mediu la nivelul societății și al funcționării economiei, cele două șocuri recente și consecutive la care am fost expuși nu mai pot fi disociate. Ieșirea din șocul generat de pandemie s-a suprapus cu intrarea într-o nouă stare de tensionare la aproape toate nivelurile funcționării societății și economiei, ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia.

Efectele celor două șocuri exogene pentru economiile țărilor din regiune prezintă o serie interesantă de asemănări, dar și de deosebiri ce merită analizate:

1. Ambele șocuri au determinat sincope pe partea ofertei, cu impact major la nivel economic și în ceea ce privește dinamica prețurilor. Dacă în cazul COVID-19 acest impact a fost mult generalizat, cuprinzând o gamă largă de materii prime, dar și de produse și servicii cu grad ridicat de complexitate, în cazul războiului din Ucraina el se regăsește în special asupra unor materii prime pentru industria energetică și a combustibililor, precum și a celor agro-alimentare. În cazul COVID-19, pentru că cererea a fost afectată simultan cu oferta, sau chiar înaintea acesteia, impactul asupra prețurilor a fost întârziat, fiind resimțit în a doua parte a crizei, mai ales către final, când cererea a revenit puternic, dar oferta a continuat să fie afectată. În cazul conflictului dintre Rusia și Ucraina, ofertă a fost prima afectată, în unele situații chiar înaintea declanșării războiului, în vreme ce efectele asupra cererii s-au propagat cu un decalaj și au crescut gradual pe măsură ce conflictul a devenit tot mai intens și mai îndelungat, iar așteptările de soluționare diplomatică nu s-au confirmat. În ambele cazuri, lecția învățată este cea a reducerii dependenței de surse externe de aprovizionare în cazul sectoarelor economice de importanță strategică. În cazul României, avantajul accesului la numeroase resurse naturale nu trebuie irosit, ci trebuie neapărat consolidat prin dezvoltarea unui sector industrial competitiv și a unei infrastructuri care să diminueze costurile de acces.
2. În ambele situații s-a observat rolul extrem de important al inovației și al noilor tehnologii, inclusiv pe partea de comunicații, accesul la internet, securitatea transmisiilor de date și a canalelor de cooperare la distanță între echipe. În cazul COVID-19, accentul a fost pus pe tehnologiile asociate telemuncii, iar în cazul războiului pe capacitatea de a colecta, transmite și analiza informații operative, precum și pe capacitatea de a transmite și recepționa în timp real instrucțiuni pentru coordonarea acțiunilor din teren. În acest context, lecția învățată pentru viitor este cu siguranță aceea ca domeniul IT & C va rămâne de importanță strategică, iar adoptarea celor mai noi, eficiente și sigure dezvoltări în acest domeniu vor rămâne și în viitor de importanță vitală pentru succesul organizațiilor. Asta înseamnă inclusiv demersuri pentru asigurarea securității sistemelor informatice și a canalelor de comunicații, pentru contracararea riscului cibernetic, dar și punerea accentului pe pregătirea la un nivel tot mai ridicat a resursei umane în utilizarea acestor instrumente. Educația și formarea profesională trebuie așadar să continue să se adapteze la utilizarea eficientă și competentă a acestor noi tehnologii, iar de aceasta va depinde foarte mult competitivitatea și reziliența organizațiilor și ale economiei în ansamblul ei.
3. Atât pandemia COVID-19, cât și războiul din Ucraina, prin efectele lor directe și indirecte au afectat și continuă să afecteze sentimentul de consum și pe cel investițional. Din această perspectivă, în cazul pandemiei deteriorarea s-a manifestat relativ generalizat, la nivel global, în vreme ce în contextul războiului din Ucraina ea este mult mai pregnantă în regiune, chiar dacă se resimte în oarecare măsură și la nivel global. Faptul că cele două șocuri practic s-au înlănțuit, succedându-se aproape imediat, complică foarte mult funcția de răspuns a autorităților fiscale și monetare din regiune. În special din perspectiva fiscală, faptul că războiul din Ucraina menține presiunea negativă asupra economiei, simțită și pe parcursul pandemiei, chiar dacă într-o manieră diferită, face ca nevoia de susținere prin programe guvernamentale să rămână importantă, în vederea diminuării costurilor sociale și a efectelor distructive asupra capacităților economice. Indirect, dar totodată aproape inevitabil, asta înseamnă menținerea unui rol important al statului în economie. Cred că această necesitate ascunde în același timp și un pericol latent: riscul de „crowding-out”, cum este el numit în literatura de specialitate, respectiv riscul ca implicarea tot mai puternică a statului să slăbească vitalitatea sectorului privat și accesul acestuia la finanțarea disponibilă, aflată oricum într-un proces de regres ca urmare a creșterii aversiunii la risc a investitorilor. Aceasta ar avea efecte negative pe termen lung pentru competitivitatea economiei și, inclusiv, pentru sustenabilitatea bugetară. De aceea, programele guvernamentale de sprijin trebuie atent calibrate astfel încât să consolideze sectorul privat al economiei și să încurajeze inițiativa.Lecția învățată pentru viitor este cătrebuie să facem tot posibilul pentru a menține finanțele publice în cât mai bună ordine tot timpul, mai ales atunci când situația economică este favorabilă, și să ne îngrijim să avem un mediu concurențial sănătos precum și un cadru legislativ și fiscal care să încurajeze inițiativa privată, pentru că de aici vin atât majoritatea locurilor de muncă, cât și partea cea mai importantă a veniturilor bugetare.
4. Ambele șocuri au diminuat atenția acordată unor riscuri pe termen lung la nivel global, care însă între timp nu s-au atenuat ci, dimpotrivă, au continuat să se acutizeze. Reamintesc trei dintre ele:

• creșterea inegalității atât în Occident, cât și în lumea în curs de dezvoltare;
• deteriorarea mediului înconjurător și agravarea schimbărilor climatice;
• schimbarea demografică, care duce la îmbătrânirea rapidă a populației în majoritatea țărilor din întreaga lume.

Aceste trei probleme globale vor continua să ne bântuie în lumea post-COVID, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice și sancțiunilor economice care probabil se vor prelungi pe un orizont de timp mult mai îndelungat, indiferent de dinamica conflictului militar din Ucraina. Tocmai în contextul deteriorării echilibrelor bugetare induse de măsurile guvernamentale luate ca reacție pentru atenuarea celor două șocuri, implementarea unor soluții la cele trei probleme globale reamintite anterior va fi cu atât mai dificilă, deci ne putem aștepta ca oricare dintre acestea să se agraveze în viitorul apropiat, ceea ce este posibil să determine noi tensiuni asupra sistemelor economice. La fel ca și la punctul discutat anterior, lecția învățată este și în acest caz aceea că robustețea economiei și a bugetului public trebuie consolidate în permanență, în contextul în care vedem că economia poate fi lovită de șocuri consecutive.

5. Atât pandemia COVID-19 cat și șocul reprezentat de războiul din Ucraina au demonstrat rolul extrem de important pe care îl are un sistem financiar robust în menținerea funcționării economiei în condiții adverse.De aceea, este foarte important să continuăm să luăm măsurile necesare pentru consolidarea sa și să fim preocupați de îmbunătățirea mecanismelor sale de funcționare.
6. Realitățile crizelor pe care le traversăm au declanșat și reconsiderarea a numeroase convingeri, cu potențiale efecte asupra alegerilor pe termen mediu și lung pentru societate și pentru economie. În opinia mea, nivelul ridicat al solidarității în fața amenințărilor comune, la nivelul relațiilor dintre oameni și dintre state, a fost latura pozitivă cea mai surprinzătoare observată în ultimii 2 ani și ceva și poate fi adăugată pe lista asemănărilor între cele două șocuri recente: pandemia și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Așa cum ne-a arătat istoria, crizele majore i-au determinat pe oameni să depășească trecutul și să își imagineze lumea din nou.

Experiențele și lecțiile învățate din pandemia Covid-19 și din alte evenimente care au schimbat lumea în ultimii ani (de la criza financiară din 2008, la războiul din Ucraina) arată cel puțin trei direcții de îmbunătățire a instrumentelor și mecanismelor de politică, menite să contribuie la crearea unor sisteme de guvernanță mai receptive și mai robuste, care să ne asigure că, într-un viitor incert, se poate reacționa mai eficient la astfel de șocuri exogene: o agilitate sporită, o fiabilitate mai mare și, respectiv, o interfață știință – politică – societate mai eficientă.

Studiul istoriei ne arată că alegerile făcute în timpul crizelor sau ca urmare a acestora pot modela lumea pentru deceniile următoare. Din această perspectivă am putea parafraza titlul uneia din lucrările celebre ale economistului american Hyman Minsky afirmând că avem nevoie să găsim căi pentru a readuce stabilitatea unei economii despre care intuim că va continua să fie lovită de șocuri exogene importante în perioada ce urmează, fără a avea însă certitudini cu privire la forma și la momentul manifestării acestora.

O provocare importantă într-un astfel de context vizează necesitatea unor abordări și acțiuni colective pentru a construi economii care să asigure creștere incluzivă, prosperitate și siguranță pentru toți. Suntem mult mai puternici uniți, decât divizați.

Și nu în ultimul rând, poate cea mai importantă lecție a pandemiei COVID și a celorlalte crize pe care le traversăm este să învățăm să evaluăm în mod adecvat ceea ce contează cu adevărat.