Procurorii DIICOT efectuează vineri 18 percheziţii, dintre care 12 la Timişoara şi 6 la Suceava, în cadrul unei acţiuni de destructurare a unei grupări de cămătari, prejudiciul în acest caz ridicându-se la aproximativ 3,5 milioane euro.
Potrivit unor surse judiciare, în acest dosar se efectuează cercetări faţă de 17 suspecţi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, camătă, evaziune fiscală şi spălare de bani.30 de persoane au fost victimele acestei grupări de cămătari.
Ion Timofte, fost fotbalist și fost director sportiv la clubul Boavista din Portugalia, este vizat de ancheta DIICOT, potrivit unor surse judiciare.
Ion Timofte ar fi luat bani cu împrumut de la acești cămătari, iar apoi ar fi relaționat cu aceștia și s-ar fi alăturat rețelei, potrivit suspiciunilor procurorilor. El urmează să fie audiat în acest caz.

În vârstă de 49 de ani, Timofte a evoluat la Boavista Porto în ultimele sezoane ale carierei sale, în perioada 1994-2000. Anul trecut, el a ocupat și funcția de director sportiv la același club. Ion Timofte a renunțat la această funcție „din motive personale”. Fostul jucător a strâns și zece selecții la echipa națională a României.
Din cercetări a reieşit că, în perioada 2010 – 2017, s-a constituit o grupare de mari dimensiuni, care a acţionat coordonat pe raza municipiilor Timişoara şi Suceava, având ca scop desfăşurarea de activităţi infracţionale constând în acordarea de împrumuturi de sume de bani, prin contracte perfectate „ad validitatem”, în conţinutul cărora erau disimulate şi dobânzile aferente sumelor împrumutate.
Contractele de împrumut erau perfectate cu obligaţia persoanelor împrumutate de a oferi garanţii imobiliare solide. În cazul în care persoanele împrumutate nu rambursau la termen debitul contractat, se demara procedura executării silite, în regim de urgenţă.
Sumele de bani împrumutate şi dobânda percepută erau preluate, atât cash, cât şi prin virament bancar, direct de către cămătari sau prin intermediul persoanelor din anturajul acestora. Liderii grupării foloseau diferiţi membri ai familiei şi alţi apropiaţi, ca interpuşi la încheierea contractelor de împrumut, sau îi împuterniceau ulterior pe aceştia pentru a iniţia procedura executării silite împotriva victimelor.
În niciunul dintre cazuri, cămătarii nu acceptau niciun fel de compromis în rezolvarea situaţiei, în sensul că nu permiteau victimelor să îşi valorifice singure imobilele la preţul real al pieţei, pentru a-şi putea achita debitele, refuzând categoric să ridice ipotecile instituite pe numele acestora.
Scopul grupării era de la bun început deposedarea victimelor de bunurile imobile cu care aceştia garantau împrumuturile contractate, prin instituirea de dobânzi mari, la termene de scadenţă foarte scurte, lucru care făcea ca victimele să fie în imposibilitatea de a plăti dobânzile percepute de cămătari.
În aceste condiţii, majoritatea persoanelor care s-au împrumutat cu camătă şi au garantat aceste sume de bani cu proprietăţile pe care le deţineau au ajuns să fie deposedate de bunurile proprii. Ulterior deposedării de bunurile imobile, unii debitori erau nevoiţi să locuiască în propria lor casă ca şi chiriaşi ai membrilor grupării, achitând lunar sume cuprinse între 200 şi 300 euro, în multe cazuri victimele ajungând să achite în total peste 15.000 euro cămătarilor, doar cu titlu de chirie.
Cu banii obţinuţi din cămătărie, membrii grupării achiziţionau bunuri mobile şi imobile, înregistrate pe numele lor sau al persoanelor din anturajul lor sau din familie.