Micul Fabiani Prcsina a avut tăria de a trece peste încercări care ar fi doborât și un om matur, iar astăzi străluceşte pe scenele din ţară şi străinătate.La 12 ani, Fabiani Prcsina a trăit emoții și evenimente pe care alții le adună într-o viață. A ajuns și pe culmile gloriei, când a fost aplaudat în picioare de un public uimit de talentul cu care stăpânește pianul sau când a primit recunoașterea acestei vocații, la concursuri locale sau internaționale.
S-a prăbușit și în abisul durerii, anul trecut, când și-a pierdut singurul părinte, mama. Acum, piesă cu piesă, își reconstruiește viața, cu sprijinul celor care i-au rămas aproape.
„Copilul e o valoare naţională“
„Geniul înseamnă 99% transpiraţie și 1% inspiraţie“, spunea Edison acum un secol, arătând cât de greu e adesea să faci distincția între talent și muncă asiduă în cazul celor pe care-i numim, cu admirație, genii. Sunt împrejurări, însă, unde înzestrarea nativă e atât de evidentă încât nu lasă loc de îndoieli, iar exemplul lui Fabiani Gabriel Andrei Prcsina e cât se poate de elocvent.
A făcut cunoștință cu pianul în clasa I, iar un an mai târziu își decora deja camera cu 3 diplome, dintre care două locuri I. Numărul de premii a crescut exponențial de la an la an, indiferent de cumpenele care i s-au așezat în cale. „Dumnezeu a pus în acest copil tot ce e mai bun și mai frumos, l-a dotat cu o sensibilitate ce l-a ajutat să se apropie de muzică“ (învățătoarea), „încă din prima lună mi-am dat seama că e un talent cum rar se întâlneşte“ (profesoara de pian), „copilul e o valoare naţională“ (inspector școlar). Cam aceștia sunt termenii în care e descrisă performanța lui Fabiani la pian, instrument spre care l-a îndrumat mama sa.
Părinte singur, angajată în Valea Jiului, la Exploatarea Livezeni, Fabiola Prcsina și-a investit toate resursele în cei doi copii, și, dacă ar mai fi trăit, s-ar fi bucurat în continuare de ce a clădit: fata cea mare e studentă la Matematică, în Timișoara, în timp ce Fabiani cucerește scenă după scenă și evoluează într-un ritm care-i surprinde și pe marii instrumentiști.
Tărie și sensibilitate
„La fiecare concurs la care particip mă gândesc la ea. Mă ajută, mă struneşte să cânt… nici nu ştiu să explic sentimentul în cuvinte. Mă face să cânt mai bine, cu emoţie, să transmit ce simt“, spune Fabiani.
Aşa a ajuns să aibă, la o vârstă atât de fragedă, zeci de medalii obţinute în ţară şi în străinătate. De altfel, anul trecut, la doar o săptămână după tragedie, a câştigat locul I şi premiul Uniunii Compozitorilor la un concurs local, iar o lună mai târziu strălucea pe scena concursului internațional Piano Talents, din Milano.
Excursia în Italia fusese îndelung plănuită și, dacă soarta nu ar fi fost potrivnică, Fabiani ar fi trebuit să concerteze asistat din culise de mama sa. Nu a fost așa, însă, și totuși, cu un amestec de tărie, sensibilitate și emoție greu de redat, Fabiani a reușit să câștige argintul. După recital, un consul italian a fost atât de mișcat de muzica lui încât a dorit să-l felicite personal. Apoi, impresionaţi de muzica tânărului artist, organizatorii concursului l-au invitat să concerteze, trei săptămâni mai târziu, la un festival sub egida ONU.
Aripa protectoare
Fabiani Prcsina e crescut acum de Beatrice Munteanu, sora mamei sale, care e nu numai tutorele copilului, ci și stâlpul său de susținere. Împreună cu soțul și cei doi copii ai săi, mătușa se străduieşte ca lui Fabiani să nu-i lipsească nimic şi să simtă căldura unui cămin normal.
Până când cicatricile vor începe să se închidă, apartamentul din Petroșani în care micuțul a crescut a rămas neatins de mai bine de un an, când Fabiola Prcsina s-a stins, urmare a unui accident auto sinistru, care a îngrozit Valea Jiului. Continuând moștenirea surorii sale, Beatrice Muntean face tot ce poate pentru a finisa talentul de necontestat al nepotului.
Lipsită de mijloacele financiare pregătirii de care ar avea nevoie un pianist de rang mondial, a apelat la sponsori, la autorități, a aplicat la burse și concursuri. Dar costurile sunt mari (pentru comparație, pensia de urmaș și alocația (643 lei) sunt suficiente doar pentru o deplasare la un concurs național. Mătușa recunoaşte că au fost situaţii în care i-a fost greu, însă a făcut eforturi pentru ca băiatul să nu piardă vreun concurs: „Am discutat cu soţul şi ne-am împrumutat sau am găsit o soluţie chiar dacă am tăiat din altă parte. Vreau să îndeplinesc visul surorii mele, să-l văd pe Fabiani un mare pianist“, a spus Beatrice Muntean.